Proverbele 20:1 Vinul este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înţelept.
Strofă 1
„Tată, să nu mergi la cârciumă,” O fetiță a grăit; „Vezi că maica-i rău bolnavă, Și-i aproape de sfârșit. Vezi și sora mea cea mică, Ea încă bolnavă e, Se pregătesc amândouă, Pentru-o altă patrie.”
Refren
Tată să nu mergi la cârciumă, Ascultă de fiica ta, Mântuiește-ți sufletul tău, Că în iad te-ai deștepta.
Strofă 2
„Tată, nu-ți este mai scumpă Maica noastră-n casa ta, Decât acești prieteni ai tăi, Ici în cârciuma aceasta? Nu, tu nu ne poți părăsi, Nu-i inima ta așa; Pe mama mea și-a mea soră, Acum nu le poți lăsa.”
Strofă 3
În a doua zi fetița Lepădată a ajuns, La iubirea ei tatăl crud, Cu bătaie a răspuns. Totuși ea încă odată Rugându-se a grăit: „O, Părinte, mântuiește!” Și zicând asta-a murit.
Strofă 1
„Tată, să nu mergi la cârciumă,” O fetiță a grăit; „Vezi că maica-i rău bolnavă, Și-i aproape de sfârșit. Vezi și sora mea cea mică, Ea încă bolnavă e, Se pregătesc amândouă, Pentru-o altă patrie.”
Refren
Tată să nu mergi la cârciumă, Ascultă de fiica ta, Mântuiește-ți sufletul tău, Că în iad te-ai deștepta.
Strofă 2
„Tată, nu-ți este mai scumpă Maica noastră-n casa ta, Decât acești prieteni ai tăi, Ici în cârciuma aceasta? Nu, tu nu ne poți părăsi, Nu-i inima ta așa; Pe mama mea și-a mea soră, Acum nu le poți lăsa.”
Strofă 3
În a doua zi fetița Lepădată a ajuns, La iubirea ei tatăl crud, Cu bătaie a răspuns. Totuși ea încă odată Rugându-se a grăit: „O, Părinte, mântuiește!” Și zicând asta-a murit.
1 / 1▲
1. „Tată, să nu mergi la cârciumă,”
O fetiță a grăit; „Vezi că maica-i rău bolnavă,
Și-i aproape de sfârșit.
Vezi și sora mea cea mică,
Ea încă bolnavă e,
Se pregătesc amândouă,
Pentru-o altă patrie.”
R: Tată să nu mergi la cârciumă,
Ascultă de fiica ta,
Mântuiește-ți sufletul tău,
Că în iad te-ai deștepta.
2. „Tată, nu-ți este mai scumpă
Maica noastră-n casa ta,
Decât acești prieteni ai tăi,
Ici în cârciuma aceasta?
Nu, tu nu ne poți părăsi,
Nu-i inima ta așa;
Pe mama mea și-a mea soră,
Acum nu le poți lăsa.”
3. În a doua zi fetița
Lepădată a ajuns,
La iubirea ei tatăl crud,
Cu bătaie a răspuns.
Totuși ea încă odată
Rugându-se a grăit:
„O, Părinte, mântuiește!”
Și zicând asta-a murit.